Amintiri.

Deschid o usa.
Camera in care intru este goala. Un sunet ma asurzeste si`mi aduc aminte de acea zi. Teama ma cuprinde din nou. Incep sa tremur, sa plang. Nu ma pot abtine. Ce rost mai are? Ce daca a trecut? Nu pot uita. Va fi ca un cosmar ce ma urmareste. Vreau sa plec, sa fug, cat mai departe, singura.
Deschid alta usa.
O adiere calda ma inconjoara. Mirosul merelor crude din gradina e patimas. Mi se face foame. O foame ce nu o pot astampara. O dulce fragezime se strecoara in mine si coboara tot mai jos in stomac. Inchid ochii.
Alta usa se deschide.
Muzica imi explodeaza in urechi. E un vis care nu vreau sa se mai sfarseasca. Nu! Niciodata! Nu vreau sa plec. Totul dureaza atat de putin cand iubesti si cand esti fericit. Nisipul clepsidrei se scurge tot mai mult. Ma pierd. Ce nonsens. Totul e ilogic, dar nu vreau sa fie logic. Vreau macar odata sa nu stiu ce se intampla cu mine. Vreau sa zboor.:) Vreau sa traiesc! Vreau sa simt iar emotia primului sarut, vreau sa cant, sa ma bucur!
Dar dureaza doar o clipa. Totu`i trecator. Chiar si dragostea. Azi e, maine nu mai e. Sau sunt doar mofturi? Nu inteleg. Dar nici nu vreau. Vreau sa raman asa, visand, dar o raceala ma cuprinde. Tremur. Si ceva, ceva ma ia de mana. Avea un chip familiar, foarte familiar. Ochii ii erau verzi. El era batran. Ma ia de mana cu putere, si ma duce spre o lumina. Aud tipete. Ma pierd. Incep sa plang.
Ma trezesc.
Cine a fost?!